Mi-am cumpărat recent o casă. Fostul proprietar s-a dovedit a fi o persoană decentă și m-a avertizat imediat că scândurile din care era făcut podeaua de deasupra subsolului erau putrezite din cauza timpului și a umezelii și necesită înlocuire urgentă. Probabil că i-a fost teamă că într-o zi aș putea să cad prin acolo. Subsolul în sine era situat în casa de sub bucătărie și avea următoarele dimensiuni: lățime - 2,4 m, lungime - 2,3 m. Interiorul era căptușit cu cărămidă și acoperit cu un strat de lut.
Podeaua de deasupra se întindea pe două grinzi de lemn și era formată din scânduri cu plăci din PAL așezate deasupra. A fost făcut strâmb și s-a deteriorat într-o asemenea măsură încât mersul pe el era cu adevărat periculos. Tot lemnul a fost deteriorat de gândacii plictisitori, iar unele dintre plăcile aglomerate au devenit umede și friabile.
La început, mă așteptam să înlocuiesc pur și simplu scândurile de pe el, dar apoi, după ce m-am gândit încet, am decis să fac un cadru metalic și să-l umplu cu beton. În primul rând, va fi întotdeauna umezeală în subsol, indiferent de modul în care ai privi, ceea ce înseamnă că plăcile noi, având în vedere calitatea actuală a lemnului, cu siguranță nu vor fi suficiente pentru o lungă perioadă de timp, iar în al doilea rând, dacă mergem pentru a o face, atunci se va face în mod fiabil, odată pentru totdeauna, și ce s-ar putea întâmpla mai puternic decât betonul armat?
Îndepărtarea podelei vechi
Primul pas a fost scoaterea plăcilor din PAL, apoi a plăcilor. Folosind un extractor de cuie, un ciocan și o rangă, am reușit să o fac în trei ore. Nu au fost probleme cu plăcile, dar demontarea scândurilor a durat mai mult: acestea au fost bătute în cuie pe grinzi cu cuie uriașe, așa că s-au desprins cu mare dificultate. După ce pardoseala din lemn a fost îndepărtată complet, a trebuit să îndepărtez cu o lopată un strat decent de pământ (o baionetă) de-a lungul întregului perimetru lângă pereți pentru a elimina toate denivelările existente și a nivela suprafața. Această chestiune a durat tot restul zilei. A doua zi dimineața era de făcut lucrări de sudură.
Realizarea ramelor
Nu am cruțat niciun metal pentru a face rama. Poate că l-a folosit chiar mai mult decât era necesar, dar numai pentru a nu instala stâlpi de sprijin suplimentari în interiorul pivniței, care să-i reducă spațiul liber. Designul s-a bazat pe țevi cu pereți groși (? 61 mm, grosimea peretelui 5 mm), pe care nici nu a trebuit să le cumpăr. Cert este că anterior încălzirea se făcea din ele în casă. Arăta groaznic și voluminos, așa că era firesc să scot tot acest fier din încăperi, înlocuindu-l cu aparate moderne de încălzire. Și țevile, după cum puteți vedea, au fost utile pentru subsol.
În primul rând, am distribuit uniform patru țevi puternice de trei metri, care sunt grinzi portante, deasupra gropii pivniței (la fiecare 80 cm). Apoi, după ce le-a aliniat exact la nivel, a început să le sudeze împreună. Pentru a face acest lucru, aveam nevoie de țevi cu un diametru mai mic (? 32 mm - 12 m) și fitinguri groase (? 12 mm - 40 m). In primul rand am sudat 15 jumperi intre grinzi, dupa care am intarit intreaga structura cu tije de armare sudate de dedesubt.Rezultatul este un cadru metalic foarte fiabil.
Separat, aș dori să mă opresc asupra fabricării cadrului care încadrează intrarea în subsol. Am realizat-o dintr-o țeavă de profil de 40/20 mm în formă de dreptunghi (lungime - 70 cm, lățime - 50 cm). La ce ar trebui să fii atent aici? În primul rând, toate colțurile cadrului trebuie să fie perfect drepte, dimensiunile laturilor trebuie să fie strict consistente, altfel capacul nu se va potrivi strâns în el și se va scurge din pivniță. În al doilea rând, ar trebui să fie sudat în așa fel încât să fie la aceeași înălțime cu țevile de grinzi, care sunt, de asemenea, balize.
Capacul în sine a fost făcut de mine și dintr-o țeavă de profil (40/20 mm) și o bucată groasă de placaj, legată ferm de baza sa metalică cu șuruburi autofiletante. Limitatorul pentru capac, prevenind posibilitatea ca acesta să cadă în subsol, era un colț sudat pe partea inferioară a cadrului. În acea zi am lucrat cu sudarea din inimă: de dimineața devreme până noaptea târziu, dar tot am terminat treaba. Am ars aproape două pachete de electrozi singur și am inhalat fum acre - groaznic! (conductele erau acoperite cu vopsea).
Montarea cofrajelor
Cadrul metalic era gata, dar acum trebuia să rezolv o nouă problemă - montarea cofrajului deasupra pivniței. Au fost luate în considerare diferite opțiuni pentru fabricarea sa, dar în cele din urmă alegerea mea a căzut pe plăcile de PAL care au fost îndepărtate de pe podeaua veche. De ce? În primul rând, a fost mai ușor și mai rapid să acoperiți spațiul mare de deasupra gropii cu ele, iar în al doilea rând, datorită plăcilor, practic nu existau goluri în care betonul lichid se putea vărsa. Le-am atașat la cadru de jos cu sârmă groasă de legare: mai întâi am făcut găuri în PAL cu un burghiu, apoi am trecut firul prin ele, după care l-am înșurubat strâns la armătură cu un clește.S-a dovedit a fi de încredere, dar având în vedere greutatea betonului, am pus mai multe suporturi temporare dedesubt pentru orice eventualitate.
Turnând podeaua
Lucrul cu beton este o provocare serioasă, mai ales dacă trebuie să betonați 12 m într-o zi? cu o grosime a stratului de 10 cm Din acest motiv, am chemat un prieten să ajute, având pregătit în prealabil tot ceea ce este necesar pentru această sarcină: sită de pietriș, ciment, un jgheab de amestecare, lopeți, găleți, rigla. Ne-am distribuit astfel: am amestecat betonul împreună (într-un raport de 1/5), apoi unul l-a adus în găleți la locul de turnare și l-a turnat, iar celălalt a nivelat amestecul finit folosind o regulă de trei metri, apăsând-o strâns pe balize și făcând frecvente mișcări oscilante în lateral.
Noi doi am lucrat la vânătoare. După ce am început lucrul la ora opt dimineața, până la prânz terminasem deja de turnat. Rezultatul a fost plăcut. Podeaua a iesit neted, iar intreaga camera a fost imediat transformata. Două zile mai târziu, când era deja posibil să merg pe beton, am luat o roată de mașină veche și, făcând mișcări circulare pe suprafața podelei, am îndepărtat mici nereguli de pe ea. Acum nu mai rămânea decât să așteptăm până când betonul s-a uscat complet.
Coarda finală
A trecut o săptămână și am început să termin munca. În primul rând, am vopsit generos suprafața uscată de beton cu grund. Dar nu pentru frumusețe, nu, ci pentru a reduce cantitatea de praf care se formează inevitabil la mers. Când vopseaua s-a uscat, am așezat o peliculă de hidroizolație pe podea pentru a împiedica pătrunderea umezelii din beton în linoleum. După aceea, după cum probabil ați ghicit, a fost așezat linoleum, dar nu simplu, ci gros, izolat, cu o suprafață rezistentă la abraziune, care nu se teme nici măcar să se târască pe el. mobila. Este o plăcere scumpă (prețul pe metru liniar este de aproximativ 2 mii de ruble), dar, credeți-mă, merită banii cheltuiți.
Am tăiat intrarea în subsol și capacul în sine cu un colț metalic decorativ. A ieșit frumos și frumos: sub colț am reușit să ascundem marginile tăiate neuniform ale linoleumului și, în plus, le-a apăsat strâns la suprafață. Am făcut mânerul pentru capac nu unul obișnuit, ci unul detașabil, astfel încât să nu interfereze cu mersul. Pentru a face acest lucru, am găurit capacul în centru, am înșurubat o placă de metal pe partea din spate, pe care am sudat o piuliță obișnuită. I-am făcut o cheie specială, care este o crenguță mică cu un fir și un buton la capăt.
Acum, pentru a coborî la subsol, a fost suficient să luați cheia, să o introduceți în gaură, apoi să o înșurubați pe piuliță și să ridicați capacul. De acord, este o soluție interesantă și, cel mai important, nu este nimic inutil pe podea. Orificiul în sine, când cheia a fost scoasă, a fost închisă cu un dop de plastic pentru mobilă. Asta pare să fie tot, dragi cititori, dacă aveți întrebări despre articol, atunci sper că fotografiile pe care le-am făcut vă vor ajuta să înțelegeți detaliile.
